Matrimoniale

 

Omar Kayam Ramai sa mai ciocnim o cupa La hanul vechi de pe coclauri Caci pentru vin si pentru tine Mai am in san trei pumni de aur. Ramai sa ne-amagim tristetea Si setea fara de-alinare Cu vinul negru de la hanul Din valea umbrelor fugare. Stii tu, frumoaso, ca ulciorul Din care bei infrigurata E faurit din taina sfanta Din taina unui trup de fata. L-a faurit candva olarul Cel inspirat de duhul rau Din taina unui trup de fata Frumos si cald ca trupul tau. Inmiresmeaza-te, frumoaso, Ca pe-un altar de mirodenii Cat zarea-i plina de albastru Cat lumea plina-i de vedenii Si-atat cat drumurile lumii Mai au pe margini bucurii Ca miine in zadar vei bate La porti de suflete pustii. Iubeste-ma acum caci anii Pe nazuinti vor pune frau, Iar clipele vietii noastre Se scurg ca undele pe rau... Iar trupul tau care mi-e astazi Cel mai iubit dintre limanuri Va fi un biet ulcior din care Vor bea drumetii pe la hanuri. Dragoste in fan Sa mergem amandoi la strans de fan Si soarele sa ne luceasca-n coasa , Din cand in cand in urma sa-ti raman Ca sa te vad aprinsa si frumoasa. Pe fondul verde sa te decupezi In felul nimfei cu picioare brune Si-n patima magneticei amiezi Eu sa imbratisez ce nu pot spune. Acolo unde nu mai e cuvant Si sangele incepe brusc sa fiarba Sa cad asupra ta ca trunchiul frant Si-n dragoste sa ne-mbracam in iarba . Si sa mirosi a sare si-a trifoi Si sa te-ntorc in paza umbrei mele Si sa simtim tot cerul peste noi Si gargarite clinchetind pe piele. Si lenesi scuturandu-ne de fan Sa trancanim un soi de amanunte Din cele ce pe buze mai raman Cand se arata ploaia dinspre munte. Si sa uitam si noi intr-adevar De forma noastra peste clai ramasa Si tu sa-ti aranjezi zburlitul par Privindu-te in luciul bland de coasa! Esenin Focul vinat e gonit de vint, Zarile-au uitat sa ma mai doara, De iubire-ntiia oara cint, La scandal renunt intiia oara... Am fost cring paraginit pe loc, La femei si vodca dam navala, Nu-mi mai place azi sa beau, sa joc, Sa-mi pierd viata fara socoteala... Mi-e de-ajuns sa te privesc tacut, Sa-ti vad ochii plini de tot inaltul, Ca, uitind intregul tau trecut, Tu sa nu mai poti pleca la altul... Circiumile le-as uita pe veci, N-as mai sti nici versul ce inseamna, De-as atinge-aceste brate reci, Si-al tau par ca floarea cea de toamna... Tu, mers gingas, zimbet diafan, Dac-ai sti, cu inima-i pustie, Cit poate iubi un huligan, Si cit poate de supus sa-ti fie, Vesnic te-as chema pe-acest pamint, Departarea mi-ar parea usoara... De iubire-ntiia oara cint, La scandal renunt intiia oara.. Lucian Avramescu - Ruga de neînsurare mai lasa-ma iubito, doar o clipa sa dorm la subsuoara intamplarii nu-mi priponi belciugul de aripa vreau sa mai zbor o noapte cu cocorii nu-mi apreta pulpana mea de zeu cartofii pai nu-s hrana mea cereasca al nebuniei mele minereu nu vreau sub aragaz sa se topeasca mai lasa-ma calare pe butoaie in pivnita sublimelor candori s-o fac de manz, de tap s-o fac, de oaie sa-mi bata floarea vinului in nari ti-oi face multi copii in consecinta voi sta cuminte in pre ascurtu-ti lant daca amani cea clipa de cainta cand dintii casnici m-or patrunde - crant Octavian Paler Paradoxul vremurilor noastre. Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri mai mari dar suflete mai mici; autostrazi mai largi dar minti mai inguste. Cheltuim mai mult dar avem mai putin; cumparam mai mult dar ne bucuram mai putin. Avem case mai mari dar familii mai mici, Avem mai multe accesorii dar mai putin timp; avem mai multe functii dar mai putina minte, mai multe cunostinte dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina dar mai putina sanatate. Bem prea mult, fumam prea mult, Cheltuim prea nesabuit, Radem prea putin, Conducem prea repede, Ne enervam prea tare, Ne culcam prea tarziu, ne sculam prea obositi, Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar. Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des. Am invatat cum sa ne castigam existenta dar nu cum sa ne facem o viata, Am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pana la luna si inapoi dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic dar nu si pe cel interior. Am facut lucruri mai mari dar nu mai bune. Am curatat aerul dar am poluat solul. Am cucerit atomul dar nu si prejudecatile noastre. Scriem mai mult dar invatam mai putin. Planuim mai multe dar realizam mai putine. Am invatat sa ne grabim dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata dar comunicam din ce in ce mai putin. Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor superficiale. Acestea sunt vremurile in care avem doua venituri dar mai multe divorturi, Case mai frumoase dar camine destramate. Acestea sunt vremurile in care avem excursii rpide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie la liniste si la moarte. Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine, dar nimic in interior. Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care poti decide fie sa impartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj. Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, Pentru ca nu vor fi langa tine o eternitate. Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te veneraza,pentru ca acel copil va creste curand si va pleca de langa tine. Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic. Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si persoanelor pe care le indragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere. Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti acel moment pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine. Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai. Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati. Octavian Paler: Paradoxul vremurilor noastre DE CE IUBIM BARBATII? Si, ca sa indulcesc putin "consideratiunile generale", imi permit, in continuare, sa-l citez pe Mircea Cartarescu. "Pentru ca scriu poezii, cantece si carti dedicate noua. Pentru ca niciodata nu ne inteleg, dar nu renunta la asta niciodata. Pentru ca vad frumusetea in femei, cand femeile au incetat de mult timp sa vada vreo frumusete in ele insele. Pentru ca pot reproduce ecuatii matematice si fizice lungi, complicate machiavelice sau incredibile, dar pot sa ramana fara vreo solutie cand vine vorba de femei. Pentru ca traiesc ca sa ne faca sa zambim. Pentru ca nu le e niciodata frica de intuneric. Pentru ca nu le pasa cum arata sau daca imbatranesc. Pentru ca ne fac sa radem. Pentru ca insista sa faca si sa repare lucruri pentru care nu au pregatire cu increderea naiva a unui adolescent care stie de toate. Pentru ca nu poarta si nu viseaza vreodata sa poarte tocuri. Pentru ca spun povesti foarte frumos. Pentru ca le e frica sa cheleasca. Pentru ca intotdeauna stii ce gandesc si intotdeauna spun ce vor exact sa spuna. Pentru ca cea mai mare frica a lor este sa nu fie un barbat adevarat, iar pentru aceasta trebuie sa se retraga din cand in cand. Pentru ca abilitatea lor de a visa este probabil cea mai mare resursa de energie intacta de pe planeta. Pentru ca fac mari eforturi sa ascunda, fara succes, ca sunt fragili si umani. Pentru ca fie vorbesc prea mult, sau deloc. Pentru ca intotdeauna isi termina mancarea din farfurie si sunt recunoscatori pentru asta. Pentru ca sunt intotdeauna capabili sa invete si sa se schimbe. Pentru ca sunt exploratori si visatori de neintrecut. Pentru ca ne pot privi in ochi si sa ne topeasca instantaneu. Pentru ca vor sa fie omnivori ori asceti, razboinici sau amanti, artisti sau generali, dar nu fac compromisuri. Pentru ca pentru ei nu exista niciodata prea multa adrenalina. Pentru ca dupa toate intamplarile, nu pot trai fara noi, oricat de tare ar incerca. Pentru ca sunt aproape de noi cand avem nevoie de ei. Pentru ca curata semineul si duc afara gunoiul sau iti cara bagajul fara a te intreba macar. Pentru ca sunt intr-adevar pe atat de simpli pe cat afirma ca sunt. Pentru ca le plac lucrurile extreme si atunci cand ajung acolo, noi suntem gata sa-i prindem. Pentru ca sunt destepti, tandri si puternici. Pentru ca ii iubim, si doar un barbat ar gandi ca acest lucru necesita explicatie". Autor: Catalina Bogdan

	Juramint de dragoste si gelozie	Cum sint barbatul si femeia?
		Fa click pt imagine1! Fa click pt imagine2!
	Sint gelos pe intreaga ta viata As fi vrut sa iti fiu frate intii Sa te invat un cuvint de dulceata Si straina apoi sa-mi ramii As fi vrut sa ti fiu tata iubito Ocrotind inceputul fragil Si apoi virsta in foc mistuind o Sa ma nasc sa ti fiu eu copil Sa fiu pavaza ta absoluta Eu prieten si tot eu dusman Si duhovnica ta surdo muta Si profesorul tau de pian Caci aproape mi esti dar straina Felinarul ce sint arde gri Daca simte facindu ti lumina Nalucirea ca nu i apartii Si te as duce in circa si in creer Si trecutul ti l as cumpara Sa mi ramii pe unde cutreier Doar a mea doar a mea. Minuit de nebuna idee De intrebarea cea fara raspuns M-as preface in atom de femeie Daca tie ti as fi de ajuns Sint gelos pe oricine te atinge Chiar pe hainele tale s gelos Pe ninsoare s gelos cind te ninge Si pe oglinda ce minte frumos Carti postale trecutul timite , Cu adrese uitate de mult Dar eu pling drumul fetei iubite, Umilintele ei le ascult Te as trimite in uitare Si m as sterge de gindul ca esti Te iubesc o iubire ce doare Cu inclestarea prea negrelor vesti Ti s tata si frate si sora Ti s prieten si tot eu dusman Si minat de o gama miora Sint profesorul tau de pian Croitor pentru hainele tale Eu pe fata in rana te spal Si ti asez in picioare sandale Si ti sint dorog si ti sint chin si ti sint val Blestemat sint de lacrima mumii Pentru tine sa ard in prapad Sint gelos pe femeile lumii Ca ma fac uneori sa te vad Dulcea mea taina mea voluntara Rugul meu si concret si abstract O iubire de abis ma omoara Si mai tare ca orice contract Gelozie urlind cu blindete Eu sub piele la minr te duc Gurii mele i as da sa invete In duet acest bocet de cuc Daca ti spun ca te as face mireasa Si in alb nuptial sa te inchid Vreau sa stii ca te as duce acasa Ca al nunta sa te si ucid Prea cuminte o si apoi prea rebelo Julieta din neam disparut N as voi sa ma cheme Otello Dar din umeri ce miini mi au crescut Sint gelos pe vazduh si pe mare Si ma doare cind calc pe pamint Sint gelos si pe gelozia cu care Iti trimit gelozia ce sint